Vocile interioare care ne sabotează alegerile alimentare

Cine ia decizii în locul vostru?

Este foarte important ca omul să știe, atunci când întinde mâna după ceva, de ce face lucrul ăsta. Pentru că, în general, nu prea știm de ce. De ce mâncăm? Știm că mâncăm pe fond emoțional. Și cam atât.

Studiul comportamentului alimentar vă spune foarte multe lucruri despre voi, despre cine sunteți. Este un portal către voi înșivă. Aflați niște lucruri pe care nici nu le bănuiți despre voi, și le descoperiți în legătură cu comportamentul vostru alimentar.

Mâncarea de fapt este scena

Vorbim acuma despre acel moment în care noi facem acele alegeri. E vorba de acel gând, de acea tensiune, impulsul ăla, vocea care ne spune nouă: lasă, haide, ia și acuma un pic, o gură. Nu contează, lasă că te repari mâine.

E o voce care n-are răbdare. O voce care nu vrea să simtă o durere, o voce care vrea să te mângâie.

Dar mâncarea de fapt este scena. Problema e dialogul care se întâmplă în interiorul nostru, iar toți trăim cu aceste voci.

Unele le-am format pe parcurs, unele vin din copilărie. Altele sunt mecanisme instinctuale construite de corp pentru supraviețuire, iar fiecare din ele apare cu un motiv. Deci, când lucrăm cu mâncarea, lucrăm cu un dialog interior.

Mâncarea de fapt este scena. Problema e dialogul care se întâmplă în interiorul nostru.

Ce sunt vocile interioare?

Ele sunt fragmente din noi care s-au format în anume momente în care am simțit că nu am putut să gestionăm emoțiile. Frică, rușine, nesiguranță, neputință, abandon, respingere, presiune. Faptul că te-ai simțit minimalizat, desconsiderat.

Ele sunt părți din noi care funcționează pe baza unor programe vechi. Sunt structuri energetice și funcționează pe baza unor programe care s-au construit fie în copilărie, și atunci ele sunt programe vechi, fie pe parcursul timpului.

Partea este structura emoțională, iar programul este modul în care acea parte a învățat să reacționeze în exterior. Vocea e o parte din tine plus programul înregistrat.

Dacă ești cuminte, primești o bomboană

Să știți că foarte multe, și majoritatea, s-au format în copilărie.

De exemplu, cum s-a format: dacă ești cuminte, primești o bomboană. Și atunci ce s-a întâmplat? S-a format mecanismul de recompensă. Așa am fost crescuți. Așa au știut și părinții noștri și educatorii noștri să ne crească, și toți avem acest mecanism de recompensă.

Deci, atunci când noi vorbim despre voci, vorbim despre bucăți din noi care au învățat să te protejeze, pentru că orice parte din tine vrea să te protejeze în felul în care înțelege ea.

Când nu știm cine vorbește în noi

Vocile au rămas ascunse și de aceea ele devin problematice. Ele devin problematice când nu știm cine vorbește în noi; atunci trăim în reactivitate.

Ce înseamnă să intrăm în reactivitate? Înseamnă că răspundem automat la emoția din noi, la momentul ăla. Nu mai trecem prin alegerea conștientă, ci doar răspundem impulsului.

Când se schimbă relația cu mâncarea

Când se schimbă relația cu mâncarea, nu schimbăm doar greutatea. Schimbăm relația cu mâncarea, interiorul, și atunci asta se reflectă în greutatea noastră și în aspectul nostru exterior.

Și ce este mai important, dragilor, se schimbă felul în care voi vă tratați pe voi, felul în care voi vă vorbiți vouă, felul în care voi vă respectați limitele. Poate vreți, dar nu ați știut cum să le respectați.

Modul în care noi mâncăm este reflecția fidelă a modului în care noi trăim. Cum faci un lucru, așa le faci și pe celelalte.

Recomandat

De ce mănânci când nu ți-e foame?

Programul de 21 de zile în care descoperi ce îți influențează cu adevărat alegerile alimentare.

Descoperă mai mult

Întrebări frecvente

Ce sunt vocile interioare?

Sunt fragmente din noi care s-au format în anume momente în care am simțit că nu am putut să gestionăm emoțiile. Sunt părți din noi care funcționează pe baza unor programe vechi.

De unde vin aceste voci?

Unele le-am format pe parcurs, unele vin din copilărie. Altele sunt mecanisme instinctuale construite de corp pentru supraviețuire, iar fiecare din ele apare cu un motiv.

Când devin vocile interioare o problemă?

Ele devin problematice când nu știm cine vorbește în noi; atunci trăim în reactivitate.