O reacție mai intensă decât situația o cerea
Câți dintre voi ați simțit că ați avut o reacție la mâncare mai intensă decât situația o cerea? Mă refer la momentele în care o situație mică, un stres, o oboseală, o supărare ți-a declanșat pofta.
Dorința de a mânca era atât de puternică, dar era mai mare decât motivul real care a provocat-o. Ce avem în spate la orice facem noi? O emoție.
De ce ne apar aceste voci?
Noi n-am fost educați de mici. N-am avut consilier de dezvoltare personală. La școală nu ne-a învățat nimeni, în familie nu ne-a învățat nimeni.
De ce? Pentru că este primul loc în care corpul nostru știe că poate să găsească o formă rapidă de alinare, de plăcere sau de anesteziere.
Creierul din burtă
Când ne apare o emoție, sistemul nervos intră într-o stare de alertă și atunci crește tensiunea. Din diverse motive. Indiferent ce simți, corpul simte semnale rapide către creierul abdominal, despre care știți că este creierul din burtă.
Tensiunea internă ne duce către creierul din burtă. Găsim acolo serotonină. Găsim dopamină.
El funcționează pe instinct. Creierul abdominal caută soluția cea mai rapidă pentru calmare, și atunci soluția cea mai rapidă este mâncarea, și mâncarea devine soluție la a calma emoția.
Mâncarea ca anestezie
Mâncarea nu mai este acum energie. De aia mâncăm, ca să ne alimentăm corpul fizic. A devenit soluție înainte de a deveni energie.
Deci, în loc să-mi hrănesc corpul, eu folosesc mâncarea ca anestezie, ca să nu mă mai doară, ca să îmi produc puțină serotonină, să nu mai fiu tristă.
Este soluție la orice: la stres, la nesiguranță, la faptul că nu știu ce-i cu mine, lipsa de semnificație.
În loc să-mi hrănesc corpul, eu folosesc mâncarea ca anestezie, ca să nu mă mai doară.
Chimia corpului se schimbă
E vorba de chimia corpului. Dacă avem acolo serotonină, dopamină, chimia corpului se schimbă.
- Carbohidrații ne cresc serotonina și atunci avem și noi senzația de confort.
- Grăsimile declanșează un răspuns la calm, la siguranță: sunt în siguranță.
- Gusturile dulci ne activează acea dopamină și centrele noastre de recompensă.
Și toate lucrurile astea se întâmplă în câteva secunde. N-apuc nici bine să mă gândesc, să raționalizez. Pur și simplu mă duc.
Corpul învață prin repetiție
Ține minte: corpul învață prin repetiție. Ce a învățat el de la strămoșii lui, alea sunt învățăturile bune, dar noi ni le activăm pe astea pe care le-am învățat acum.
Așa formăm reflexul: emoție, tensiune, semnal nervos, poftă, mâncare. Și așa ne apar nouă vocile.
Am nevoie de o mângâiere
Să știți că puteți să mâncați și de plictiseală. Ce emoție apare cel mai des înaintea unei pofte? Oboseala, neliniștea.
Refugiul. Am nevoie de o mângâiere. Mă refugiez pentru că ceva în exteriorul meu mă deranjează. Vreau să fug. Este o situație tensionată, care îmi provoacă mie frustrare. Deci este psihologie pură.
Sunt mecanisme ancestrale
Mâncarea poate să fie în timpul stresului, și acolo pot să fie și alte lucruri. Poate să fie acel mecanism care închide stomacul și nu mai primește mâncare.
De ce? Pentru că mecanismul sănătos este atunci când primesc mâncare: trebuie să mă relaxez. Atunci se activează și mecanismul de luptă. Astea sunt mecanisme de protecție care se activează în momente de pericol. Sunt mecanisme ancestrale.
Dacă eu trebuie să fug, atunci îmi blochez stomacul. Prima protecție a omului e să fugă din fața unui pericol.

O metodă, nu o dietă: nouă direcții pentru corp, minte și emoții.
Descoperă mai multÎntrebări frecvente
De ce caut mâncarea când apare o emoție?
Pentru că este primul loc în care corpul nostru știe că poate să găsească o formă rapidă de alinare, de plăcere sau de anesteziere.
Ce rol are creierul din burtă?
El funcționează pe instinct. Creierul abdominal caută soluția cea mai rapidă pentru calmare, și atunci soluția cea mai rapidă este mâncarea.
Cum se formează reflexul?
Corpul învață prin repetiție. Așa formăm reflexul: emoție, tensiune, semnal nervos, poftă, mâncare.
Sesiunea de evaluare cadou: 45 de minute, unu la unu, online.
Programează sesiunea cadou
